Sprijin antreprenori

Semnal de avertizare timpurie

Consiliere și sprijin pentru companiile aflate în dificultate financiară — proceduri de redresare și a doua șansă.

Ce este avertizarea timpurie?

Antreprenorii și întreprinderile pot beneficia de asistență de avertizare timpurie atunci când se confruntă cu provocări majore, inclusiv atunci când gestionează o criză, se confruntă cu falimentul și obține o a doua șansă.

O rețea de avertizare timpurie oferă consiliere și sprijin companiilor aflate în dificultate. Astfel de intervenții pot ajuta la prevenirea falimentelor și a consecințelor lor negative, cum ar fi pierderea locurilor de muncă, riscul economic crescut pentru furnizorii companiei și potențialele dificultăți economice, sociale și personale pentru proprietarii companiei și familiile acestora.

O intervenție de avertizare timpurie în etapele inițiale ale unei crize într-o companie crește probabilitatea unei reușite și a unui viitor mai stabil și poate contribui la o creștere durabilă pe termen lung.

În plus, dacă o companie aflată în dificultate primește sprijin pentru a se închide într-un stadiu incipient al unei crize, acest lucru poate ajuta la evitarea acumulării de datorii insurmontabile pentru proprietarul companiei și, în schimb, le poate oferi șansa de a începe o nouă afacere (a doua șansă).

De ce contează intervenția timpurie

Intervenție timpurie

Sprijin în etapele inițiale ale unei crize, când șansele de redresare și de revenire la o creștere durabilă sunt cele mai mari.

Prevenirea falimentului

Evitarea insolvenței și a consecințelor ei — pierderea locurilor de muncă, riscuri pentru furnizori și acumularea de datorii insurmontabile.

O a doua șansă

Dacă afacerea se închide din timp, antreprenorul evită datoriile copleșitoare și poate porni o nouă afacere pe baze sănătoase.

SOLUȚII PENTRU REDRESARE

Proceduri disponibile și întrebări frecvente

Alege o procedură și apasă pe o întrebare pentru a vedea răspunsul detaliat.

Ce este acordul de restructurare?

Acordul de restructurare este o procedură prin care o companie care are probleme financiare încearcă să negocieze cu creditorii săi o nouă modalitate de a-și plăti datoriile, astfel încât să evite agravarea lor. Este ca și cum ai lua o pauză, te-ai așeza la masa discuțiilor cu cei cărora le datorezi bani, dar asistat de un specialist și ai încerca să găsești o soluție care să fie bună atât pentru tine, cât și pentru ei. Astfel, prin acordul de restructurare, poți evita să ajungi în situația de insolvență, în care ai avea mult mai puțin control asupra situației tale financiare.

Acordul de restructurare poate fi inițiat doar de către debitor, nu și de către creditori.

I. Calitatea subiectului. Debitorul trebuie să fie un subiect de drept care poate fi supus procedurii. În general, acestea sunt companiile care derulează activitate comercială, dar pot fi și PFA. Există subiecți de drept care nu pot accesa procedura, cum ar fi instituțiile de învățământ (școli, licee, facultăți, universități), instituții de cercetare, autorități centrale și locale.

II. Dificultăți financiare. Pentru inițierea procedurii debitorul trebuie să se afle în stare de dificultate, adică trebuie să existe probe că situația sa financiară se va agrava, riscând incapacitatea de plată, dacă nu ia măsuri urgent.

Nu pot recurge la această procedură persoanele care se află în stare de insolvență. Nu pot recurge la această procedură nici debitorii condamnați penal pentru anumite infracțiuni.

III. Creditorii să agreeze acordul propus de debitor. Pentru confirmarea de către judecător a înțelegerii cu creditorii, vor fi verificate următoarele condiții:

- aprobarea acordului de către creditori pe categorii de creanțe - presupune fie să se obțină majoritate absolută în interiorul fiecărei categorii de creanțe, fie acordul să fie aprobat de majoritatea categoriilor de creanțe în anumite condiții. Categoriile de creanțe sunt: creanțele garantate, creanțele salariale, creanțele creditorilor indispensabili, dacă este cazul, creanțele bugetare, celelalte creanțe;

- asigurarea unui tratament egal și proporțional cu creanța lor pentru creditorii din aceeași categorie de creanțe (ipoteză: din vânzarea autoturismului X se preconizează obținerea sumei necesare pentru plata celor doi salariați ai societății. Acordul nu poate prevedea ca la momentul încasării prețului din vânzare să fie plătit un singur salariat și nici că unul dintre cei doi salariați va primi mai mult decât cel de-al doilea dacă fiecare are dreptul la aceeași sumă de bani);

- asigurarea unui tratament corect și echitabil pentru creditorii care nu au votat sau nu au participat la vot (ipoteză: X și Y creditori salariați au creanțe din aceeași categorie. X, spre deosebire de Y, nu votează acordul. Nici X, nici Y nu vor primi mai mult decât creanța pe care o au, X nu va putea primi mai puțin decât ar primi într-o altă procedură prevăzută de lege, X nu va putea fi plătit mai târziu decât Y);

- acordul de restructurare prezintă perspective rezonabile de redresare a societății, de prevenire a incapacității de plată şi de asigurare a continuității afacerii;

- creanțele propuse a nu face parte din acord de restructurare nu sunt afectate direct prin măsurile pe care acesta le prevede şi motivele de excludere din plan a acestora sunt întemeiate (ipoteză: creditorii S și X ai societății trebuie să primească 1.000 lei, respectiv 1.500 de lei. În acord se menționează cele două creanțe, respectiv cei doi creditori. Despre creanța lui X se menționează și că data scadenței nu va mai fi cea conform contractului, ci că acesta va fi plătit în primul an de la confirmarea acordului. Despre S nu se mai menționează nimic, astfel că S este considerat creditor beneficiar al unei creanțe neafectate și în consecință nu va vota acordul și acordul nici nu trebuie să-i fie comunicat. Pentru că X va fi plătit la o altă scadență față de cea convenită, el este considerat ca având o creanță afectată de acord.)

Debitorul ar trebui să apeleze la acordul de restructurare atunci când constată că există riscă să se instaureze incapacitatea de plată, dacă nu schimbă nimic în modelul afacerii.

Pașii sunt:

I. contractarea unui profesionist care să ajute la redactarea acordului și negocierea lui cu creditorii;

II. întocmirea acordului de restructurare;

III. comunicarea acordului către creditorii afectați. Întrucât pot exista creanțe care să nu sufere nicio modificare prin acordul de restructurare, comunicarea se va realiza numai către acei creditori ale căror creanțe vor suferi modificări, denumiți “creditori afectați”;

IV. negocierea cu creditorii și, după caz, modificarea acordului de restructurare;

V. votarea acordului de către creditori;

VI. confirmarea planului de către judecător;

VII. restructurarea afacerii.

Atât pentru identificarea și demonstrarea stării de dificultate, dar și pentru elaborarea unui acord de restructurare întemeiat, cu măsuri realiste de restructurare a afacerii, administratorul restructurării va avea nevoie de o serie de documente interne cu specific financiar: balanțele contabile analitice, situațiile financiare auditate, rapoarte de audit, raportul administratorului restructurării, rapoarte operaționale privind profitabilitatea, lista activelor, ultimul raport de evaluare al activelor, lista litigiilor, bugetul de venituri și cheltuieli, situația detaliată a datoriilor.

Afacerea debitorului (inclusiv plata datoriilor) va fi modificată conform măsurilor de restructurare prevăzute în acordul votat și confirmat.

Conducerea afacerii se realizează în continuare de către debitor, dar cu respectarea angajamentelor față de creditori.

Cele mai importante avantaje sunt:

I. Evitarea insolvenței: În primul rând, acordul de restructurare te poate ajuta să eviți procedura de insolvență, care poate fi mult mai complicată și mai costisitoare.

II. Flexibilitate: Acordul de restructurare oferă o mare flexibilitate. Poți negocia cu creditorii tăi o modalitate de plată care să țină cont de situația ta financiară.

III. Asistență din partea unui specialist.

IV. Continuarea activității și păstrarea conducerii ei: Dacă ești o companie, poți continua să îți desfășori activitatea în timpul procesului de restructurare. Acest lucru este esențial pentru a păstra clienții și pentru a genera venituri.

V. Protecția bunurilor: În timpul unui acord de restructurare, bunurile tale sunt de obicei protejate și nu pot fi luate de creditori pentru a acoperi datoriile.

VI. Menținerea reputației: Spre deosebire de insolvență, care poate afecta grav reputația, acordul de restructurare este mai discret și poate fi privit ca un semn de responsabilitate financiară.

I. să pui la dispoziția administratorului restructurării toate situațiile și documentele necesare elaborării acordului de restructurare sau să elaborezi tu însuți acordul, asistat de către administratorul restructurării;

II. să porți negocieri cu creditorii, asistat de către administratorul restructurării;

III. să depună la instanță cererea de confirmare a acordului;

IV. să execuți obligațiile asumate prin acord.

V. să asiguri accesul administratorului restructurării la toate informațiile necesare  pentru monitorizarea implementarea acordului pe o perioadă de 3 ani.

În funcție de măsurile de restructurare alese ca fiind cele mai eficiente, unele creanțe pot suferi modificări sub aspectul cuantumului, termenelor de plată, accesoriilor.

Societatea sau profesionistul persoană fizică ori un creditor al acestora se pot adresa instanței pentru pronunțarea unei hotărâri de închidere a procedurii. În caz de eșec, se agravează riscul de insolvență.

Prevederile acordului de restructurare nu-și mai produc efecte și în consecință: creanțele reduse renasc la data pronunțării hotărârii de închidere a procedurii, diminuate ca urmare a plăților efectuate pe durata procedurii acordului de restructurare și creditorii ale căror drepturi de calculare a dobânzilor, majorărilor sau penalităților de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, au fost suspendate prin acord își pot calcula accesoriile retroactiv pe perioada derulării acordului.

Procedura acordului de restructurare nu are o durată predeterminată legal, ea fiind adaptată în funcție de măsurile de restructurare propuse, specificul companiei.

Acordul de restructurare votat și confirmat se bucură de forță obligatorie. Astfel, în situația în care un creditor ignoră prevederile stabilite prin acord, invocând dispozițiile și clauzele inițiale care reglementau raporturile juridice, societatea se poate apăra și își poate proteja drepturile câștigate în baza clauzelor cuprinse în acordul de restructurare.

Ce este concordatul preventiv?

Concordatul preventiv este un proces în datornicul care se confruntă cu probleme financiare propune un plan pentru a-și plăti datoriile într-un mod care este acceptabil pentru creditorii săi. Este ca și cum ai face un plan și l-ai prezenta creditorilor, spunând: “Uite, asta este cea mai bună modalitate prin care pot să vă plătesc înapoi, având în vedere situația mea financiară. ”

Acest plan, numit “plan de restructurare”, ar putea include măsuri precum: o reprogramare a plăților, o reducere a datoriilor sau chiar o transformare a unei părți din datorie în acțiuni ale companiei.

Dacă majoritatea creditorilor sunt de acord cu planul, atunci el devine obligatoriu pentru toți creditorii, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate veni să ceară plata integrală a datoriei în mod direct.

Astfel, concordatul preventiv este un instrument puternic pentru a evita insolvența, care este mult mai drastică și mai costisitoare, și pentru a permite persoanei sau companiei să continue să funcționeze în timp ce lucrează pentru a-și îmbunătăți situația financiară.

Concordatul preventiv poate fi inițiat debitor, dar și de unul sau mai mulți creditori cu acceptul debitorului.

Calitatea debitorului: trebuie să fie un subiect de drept care poate fi supus procedurii. În general, acestea sunt companiile care derulează activitate comercială. Există subiecți de drept împotriva cărora nu poate fi deschis concordatul, cum ar fi instituțiile de învățământ (școli, licee, facultăți, universități), instituții de cercetare, autorități centrale și locale.

Pentru inițierea procedurii debitorul trebuie să se afle în stare de dificultate, adică să existe o amenințare gravă cu privire la capacitatea acesteia/acestuia de plată a datoriilor scadente. Per a contrario, nu pot recurge la această procedură persoanele care se află în stare de insolvență.

De asemenea, procedura nu poate fi accesată nici de către persoanele care în cei 3 ani anteriori depunerii cererii de deschidere a procedurii debitorul au mai beneficiat de procedura concordatului preventiv a cărui îndeplinire a eşuat sau care în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii de deschidere a procedurii concordatului, au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea anumitor infracțiuni.

Pentru omologarea planului de restructurare de către judecător vor fi verificate:

- aprobarea planului de către creditori pe categorii de creanțe - presupune fie să se obțină majoritate absolută în interiorul fiecărei categorii de creanțe, fie ca planul să fie aprobat de majoritatea categoriilor de creanțe în anumite condiții. Categoriile de creanțe sunt creanțele societății sau profesionistului persoană fizică împărțite în: creanțele garantate, creanțele salariale, creanțele creditorilor indispensabili, dacă este cazul, creanțele bugetare, celelalte creanțe;

- asigurarea unui tratament egal şi proporțional cu creanța lor pentru creditorii din aceeași categorie de creanțe (ipoteză: din vânzarea autoturismului X se preconizează obținerea sumei necesare pentru plata celor doi salariați ai societății. Planul nu poate prevedea ca la momentul încasării prețului din vânzare să fie plătit un singur salariat și nici ca unul dintre cei doi salariați să primească mai mult decât cel de-al doilea dacă fiecare are dreptul la aceeași sumă de bani);

- dacă comunicarea planului de restructurare tuturor creditorilor afectați a fost făcută în condițiile legii;

- asigurarea unui tratament corect și echitabil pentru creditorii care nu au votat sau nu au participat la vot (ipoteză: X și Y creditori salariați au creanțe din aceeași categorie. X, spre deosebire de Y, nu votează planul. Nici X, nici Y nu vor primi mai mult decât creanța pe care o au, X nu va putea primi mai puțin decât ar primi într-o altă procedură prevăzută de lege, X nu va putea fi plătit mai târziu decât Y);

- planul de restructurare prezintă perspective rezonabile de redresare a societății, de prevenirea a incapacității de plată şi de asigurare a continuității afacerii;

- sunt respectate condițiile de vot și de clasificare a creanțelor pe categorii;

- creanțele propuse a nu face parte din planul de restructurare nu sunt afectate direct prin măsurile pe care acesta le prevede și motivele de excludere din plan a acestora sunt întemeiate (ipoteză: creditorii S și X ai societății trebuie să primească 1.000 lei, respectiv 1.500 de lei. În plan se menționează cele două creanțe, respectiv cei doi creditori. Despre creanța lui X se menționează și că data scadenței nu va mai fi cea conform contractului, ci că acesta va fi plătit, eșalonat, în primul an de la omologarea planului. Despre S nu se mai menționează nimic, astfel că S este considerat creditor beneficiar al unei creanțe neafectate și în consecință nu va vota planul și planul nici nu trebuie să-i fie comunicat. Pentru că X va fi plătit la o altă scadență față de cea convenită, el este considerat ca având o creanță afectată de plan.)

O societate comercială sau un profesionist persoană fizică ar trebui să apeleze la procedura de concordat preventiv atunci când se confruntă cu dificultăți financiare sau/și operaționale care pot atrage incapacitatea de plată a datoriilor scadente.

Pașii sunt:

I. alegerea liberă a unui practician în insolvență, denumit administratorul restructurării și încheierea unui contract cu acesta.

II. întocmirea raportul administratorului concordatar de analiză a stării de dificultate;

III. redactarea declarației de către debitor din care să rezulte că este eligibil pentru deschiderea procedurii de concordat conform criteriilor de eligibilitate din etapa de inițiere a procedurii;

IV. depunerea cererii de deschidere a procedurii la instanța de la sediul societății sau al profesionistului persoană fizică;

V. elaborarea planului de restructurare în termen de 60 de zile de la deschiderea procedurii care va cuprinde între altele: datele de identificare ale societății și ale administratorului concordatar, descrierea patrimoniului, situația economică, nivelul și cauzele dificultății, lista creanțelor conform legii, perspectivele rezonabile de redresare, măsurile de redresare, modalitățile de informare şi consultare a reprezentanților salariaților, bugetul de venituri și cheltuieli estimate, finanțările, testul creditorului privat, programul de plăți, simularea distribuirilor comparativ cu scenariul unei alte proceduri prevăzute de lege;

VI. comunicarea planului de restructurare. Întrucât pot exista creanțe care să nu sufere nicio modificare prin planul de restructurare, comunicarea se va realiza numai către acei creditori ale căror creanțe vor suferi modificări, denumiți “creditori afectați”;

VII. votarea planului de restructurare de către creditori;

VIII. omologarea planului de către judecător;

IX. executarea obligațiilor din plan.

Atât pentru identificarea și demonstrarea stării de dificultate, dar și pentru elaborarea unui planului de restructurare întemeiat, cu măsuri eficiente și efective de restructurare a afacerii, administratorul concordatar va avea nevoie de o serie de documente interne cu specific financiar și contabil, cum ar fi: balanțele contabile analitice, situațiile financiare auditate, rapoarte de audit, raportul administratorului, rapoarte operaționale privind profitabilitatea, lista activelor, ultimul raport de evaluare al activelor, lista litigiilor, bugetul de venituri și cheltuieli, situația detaliată a datoriilor, eșalonări la plată etc.

Afacerea societății sau profesionistului persoană fizică va fi derulată conform măsurilor de restructurare din planul omologat, iar administratorul concordatar raportează creditorilor stadiul execuției planului.

Conducerea afacerii se realizează în continuare de către debitor, dar cu respectarea angajamentelor față de creditori astfel cum sunt ele înscrise în planul de restructurare votat și omologat.

Principalele beneficii sunt:

I. Evitarea insolvenței: Prin negocierea și aprobarea unui concordat preventiv, poți evita să ajungi în insolvență, care este un proces mai drastic, mai complicat și mai costisitor.

II. Continuarea activității: Dacă ești o companie, poți continua să îți desfășori activitatea în timpul procedurii de concordat preventiv, ceea ce este crucial pentru menținerea clienților și generarea de venituri.

III. Control asupra activității: Într-un concordat preventiv, ai un control mai mare asupra procesului, spre deosebire de insolvență, unde un administrator judiciar preia controlul afacerii.

IV. Reprogramarea datoriilor sau chiar ștergerea unor datorii: Poți negocia cu creditorii tăi o nouă structură de plată a datoriilor care să se potrivească cu situația ta financiară, ceea ce te poate ajuta să te redresezi financiar.

V. Protecție pentru bunuri: În timpul unui concordat preventiv, bunurile tale sunt protejate și nu pot fi luate de creditori pentru a acoperi datoriile; nu pot cere deschiderea insolvenței.

VI. Menținerea reputației: Concordatul preventiv poate avea un impact mai puțin negativ asupra reputației tale sau a companiei tale, comparativ cu insolvența. Poate fi văzut ca un semn de responsabilitate financiară și o încercare de a face față situației într-un mod constructiv.

I. Elaborarea unui plan de restructurare: Va trebui să creezi un plan care să arate cum intenționezi să îți plătești datoriile. Acesta trebuie să fie un plan realist, care să țină cont de câți bani câștigi și de ce alte obligații financiare ai.

II. Comunicarea cu creditorii: Va trebui să discuți acest plan cu creditorii tăi. Asta înseamnă că va trebui să le explici situația ta și să le arăți cum planul tău îi va ajuta să își recupereze o parte din banii pe care îi datorezi.

III. Respectarea planului: Odată ce planul este aprobat de creditorii tăi, va trebui să îl urmezi. Dacă nu îți respecți promisiunile, creditorii tăi ar putea să ceară să fie declanșată procedura de insolvență.

IV. Cooperarea cu practicianul în insolvență: Va trebui să colaborezi cu specialistul ales și să îi furnizezi toate informațiile de care are nevoie.

V. Execuți întocmai obligațiile asumate prin plan.

De la data deschiderii procedurii de concordat se suspendă de drept toate executările silite îndreptate împotriva debitorului ori acestea nu încep, indiferent de natura creanței, pe o perioadă de 4 luni, cu excepția creanțelor salariale.

Pe durata suspendării executării silite nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor și se suspendă de drept și curgerea dobânzilor, penalităților de întârziere şi a oricăror altor cheltuieli aferente creanţelor afectate, până la data omologării planului. Ulterior omologării planului de restructurare, regimul acestora va fi cel prevăzut de plan.

Întrucât prin planul de restructurare pot fi implementate măsuri diverse de redresare a activității, unele creanțe pot suferi modificări sub aspectul reducerii, modificării scadenței, afectării clauzelor care prevăd accesorii etc.

Societatea sau profesionistul persoană fizică ori un creditor al acestora se pot adresa instanței pentru pronunțarea unei hotărâri de închidere a procedurii.

Prevederile planului de restructurare nu-și mai produc efecte și în consecință: creanţele reduse renasc la data pronunţării hotărârii de închidere a procedurii, diminuate ca urmare a plăţilor efectuate pe durata concordatului și creditorii ale căror drepturi de calculare a dobânzilor, majorărilor sau penalităţilor de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, au fost suspendate prin plan îşi pot calcula accesoriile retroactiv pe perioada derulării acordului.

Durata maximă de implementare a planului de restructurare este de 48 de luni, cu posibilitatea de prelungire cu încă 12 luni.

Planul de restructurare votat și omologat se bucură de forță obligatorie. Astfel, în situația în care un creditor ignoră prevederile stabilite prin acord, invocând dispozițiile și clauzele inițiale care reglementau raporturile juridice, societatea se poate apăra și își poate proteja drepturile câștigate în baza clauzelor cuprinse în acordul de restructurare.

Ce este insolvența?

Procedura de insolvență este un proces legal prin care o companie sau o persoană (numită “debitor”) care nu mai este în măsură să-și plătească datoriile poate să-și reorganizeze sau să-și lichideze activele în scopul de a-și plăti datoriile.

Dacă o companie sau o persoană nu poate plăti datoriile care trebuie plătite acum cu banii pe care îi are, și dacă există o datorie neplătită de cel puțin 60 de zile, poate fi deschisă insolvență. Procedura poate fi deschisă la cererea:

I. Debitorului: Acesta este termenul folosit pentru a descrie persoana fizică sau juridică (în general, o companie) care datorează bani. Debitorul este obligat, sub sancțiune penală, să ceară deschiderea procedurii de insolvență atunci când își dă seama că nu are bani să plătească datorii de 50.000 lei mai vechi cu scadența depășită cu cel puțin de 60 de zile. Debitorul are opțiunea să ceară deschiderea procedurii atunci când apreciază că e în stare de insolvență iminentă.

II. Creditorului(lor): Aceștia sunt cei cărora le este datorat banii. Creditorii pot solicita deschiderea procedurii de insolvență dacă debitorul a întârziat cel puțin 60 de zile la plata unor datorii de 50.000 lei. În cazul acesta, creditorii trebuie să poată dovedi că debitorul este în incapacitate de plată.

I. Calitatea datornicului: trebuie să fie un subiect de drept care poate fi supus procedurii de insolvență. În general, acestea sunt companiile care derulează activitate comercială. Există subiecți de drept împotriva cărora nu poate fi deschisă insolvența, cum ar fi instituțiile de învățământ (școli, licee, facultăți, universități), instituții de cercetare, autorități centrale și locale (există insolvența UAT).

II. Lipsa banilor lichizi: trebuie să nu existe bani pentru plata unor datorii de minim 50.000 lei, întârziate la plată cu cel puțin 60 de zile.

I. Pregătirea documentelor necesare: Debitorul trebuie să pregătească documentele necesare pentru a dovedi că se află într-o situație de insolvență. Aceste documente pot include un bilanț, un cont de profit și pierdere, un inventar al datoriilor și activelor, și orice alte documente care arată că nu poate plăti datoriile.

II. Depunerea cererii de insolvență la instanță: Cererea de insolvență trebuie depusă la Tribunalul în raza căruia se află sediul debitorului. În cerere, debitorul trebuie să explice de ce nu poate plăti datoriile și să furnizeze toate documentele necesare.

III. Așteptarea deciziei instanței: După depunerea cererii, tribunalul va examina cazul și va decide dacă procedura de insolvență ar trebui să fie deschisă.

Pentru a deschide o procedură de insolvență, atât creditorul, cât și debitorul trebuie să furnizeze o serie de documente pe lângă plata unei taxe timbru de 200 lei:

I. Dacă debitorul formulează cererea de insolvență, principalele documentele necesare sunt:

1. O cerere scrisă în care explică de ce nu își poate plăti datoriile.

2. Un cont de profit și pierdere și alte documente financiare care arată situația financiară a debitorului.

3. Un inventar al tuturor activelor (lucrurile de valoare pe care le deține) și datoriilor.

4. O listă a tuturor creditorilor, cu detalii despre cât le datorează și când au fost datoriile contractate.

5. Declarații din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii sau a suferit condamnări penale.

II. Dacă creditorul formulează cererea de insolvență, principalele documentele necesare sunt:

1. O cerere scrisă explicând de ce crede că debitorul este în insolvență.

2. Dovezi ale datoriilor neplătite, cum ar fi facturi, contracte sau documente de credit.

3. Orice alte documente solicitate de tribunal sau de lege.

I. Declarația de insolvență: Debitorul sau creditorii săi pot declara că debitorul este în insolvență, adică nu mai este capabil să-și plătească datoriile. Aceasta se face la Tribunalul de la sediul debitorului.

II. Evaluarea și verificarea activului și pasivului: După ce s-a declarat insolvența, un administrator judiciar este numit pentru a evalua și verifica datoriile și activele debitorului. Acesta va întocmi un inventar al datoriilor (tabelul creanțelor) și al activelor (inventarul și evaluare).

III. Planul de reorganizare sau lichidarea (falimentul): În funcție de situație, se poate decide fie o reorganizare (în care debitorul își reorganizează activitatea pentru a putea plăti datoriile în timp), fie o lichidare (în care activele debitorului sunt vândute pentru a plăti datoriile). Planul de reorganizare trebuie să asigure plata datoriilor cel puțin la nivelul în care s-ar achita dacă s-ar deschide lichidarea și trebuie votat de majoritatea creditorilor.

IV. Îndeplinirea planului: Dacă se decide reorganizarea, se va elabora un plan de reorganizare, care va fi executat pentru a plăti datoriile. Dacă se decide lichidarea (falimentul), activele vor fi vândute și banii obținuți vor fi folosiți pentru a plăti datoriile.

V. Încheierea procedurii: Procedura de insolvență se încheie atunci când toate datoriile care pot fi plătite au fost plătite conform planului de reorganizare sau a lichidării. Orice datorii care nu pot fi plătite sunt, în general, șterse.

I. Regula este că activitatea nu este afectată, debitorul având dreptul să-și continue activitatea curentă (“business as usual”), legea interzicând expres orice limitări ale activității pe motivul deschiderii procedurii. Astfel, debitorul își păstrează conducerea activității și libertatea managerială. Doar în caz de pricinuire de pagube în derularea activității sau deschidere a procedurii de faliment conducerea activității va fi preluată de un practician în insolvență.

II. Activitatea intră sub o formă de supraveghere, în vederea preîntâmpinării producerii unor datorii nejustificate: toate actele ce urmează a fi efectuate de debitor trebuie să fie avizate în prealabil de un administrator judiciar.

I. Protecția împotriva executărilor silite: Odată ce procedura de insolvență este deschisă, este pus în aplicare o “întrerupere de plăți” (moratoriu), ceea ce înseamnă că creditorii nu mai pot executa silit bunurile debitorului.

II. Blocarea curgerii dobânzilor și accesoriilor: regula este că creditorii nu mai pot cere plata dobânzilor sau accesoriilor calculate la datoriile născute înainte de data deschiderii procedurii.

III. Șansa de restructurare: Procedura de insolvență poate oferi debitorului șansa de a restructura datoriile sale, de a-și reorganiza afacerea și, eventual, de a continua activitatea într-o formă mai viabilă.

IV. Reducerea datoriilor: În unele cazuri, o parte din datoriile debitorului pot fi tăiate în cadrul reorganizării.

V. Împiedica întreruperea unor contracte de la furnizorii indispensabili: chiar dacă sunt înregistrate datorii față de furnizorii de utilități, în anumite cazuri, insolvență poate bloca rezilierea acestora.

VI. Scutirea de plata taxelor de timbru pentru acțiuni în recuperarea datoriilor.

VII. Stabilirea unui plan de plată: Debitorul poate propune un plan de reorganizare în cadrul procedurii de insolvență, care stabilește cum și când vor fi plătite datoriile. Acest plan poate fi mai ușor de gestionat decât încercarea de a răspunde la cererile individuale ale creditorilor.

VIII. Supravegherea de către un profesionist în drept sau economie: Chiar dacă supravegherea de către administratorul judiciar poate părea la prima vedere o îngrădire a activității, debitorul are șansa să se consulte cu un profesionist în derularea activității/încercarea de redresare.

I. Cooperarea cu practicianul în insolvență (administratorul judiciar sau lichidatorul): Debitorul trebuie să îi ofere toate informațiile necesare și să îi comunice spre avizare toate operațiunile ce intenționează a le derula.

II. Cooperarea cu creditorii: debitorul trebuie să furnizeze informațiile cerute de creditori și să ducă la îndeplinire actele votate și avizate de practician.

III. Respectarea planului de reorganizare: Dacă a fost aprobat un plan de reorganizare, debitorul trebuie să îl respecte, să execute operațiunile propuse și să facă plățile către creditori conform acestuia.

I. Blocarea pe moment a recuperării creanței: Odată ce procedura de insolvență a fost deschisă, debitorul nu mai poate plăti creditorii ca înainte iar creditorii nu pot executa silit bunurile datornicului. Creditorii trebuie să aștepte inventarierea pasivului (tabelul de creanțe), respectiv plata datoriilor conform unei ordini de prioritate legale.

II. Ierarhizarea și egalizarea creanțelor de aceeași natură: creanțele creditorilor vor fi grupate după natură, ierarhizate în următoarea ordine: i) creanțele garantate; ii) creanțele salariale; iii) creanțele bugetare; iii) creanțele chirografare. Aceasta înseamnă că este interzisă plata creanțelor cu ordine inferioară, înaintea celor superioare dar și că debitorul trebuie să facă plăți către toate creanțele de aceeași natură, fiind interzisă plata cu prioritate doar a unui anumit creditor (excepție făcând cazul când este vândută garanția unui anume creditor).

III. Recuperarea doar în parte a creanțelor: în majoritatea cazurilor, creditorii cu ordine de plată inferioară nu-și mai recuperează integral datoriile, ci doar o cotă parte, în funcție de locul pe care-l ocupă în ierarhie. Acest lucru se întâmplă când reorganizarea nu poate genera suficienți bani pentru achitarea tuturor creditorilor sau dacă, în faliment, prețul obținut din vânzarea activelor este inferior valorii de tuturor creanțelor.

IV. Dreptul de a decide viitorul debitorului: majoritatea creditorilor poate decide sau reorganizarea sau lichidarea debitorului.

V. Obligația de a se supune deciziei majorității creditorilor: deciziile privind modalitatea de recuperare a datoriilor  nu se mai iau individual, ci în comun, fiind o decizie colectivă a tuturor creditorilor. Astfel, voința creditorilor majoritari va prevala voinței creditorilor minoritari. Totuși, majoritatea creditorilor pot impune doar hotărâri legale și echitabile creditorilor minoritari.

a. Regula este că e interzisă plata lor individuală, de la data deschiderii fiind permisă doar plata colectivă conform unui program de plăți (planul de reorganizare) sau plan de distribuire (în faliment). Creditorii nu mai pot continua executările silite, nici începe unele noi. iar debitorul nu mai poate alege care datorii să le achite.

b. Valoarea datoriilor va fi blocată la data deschiderii procedurii, consecința fiind că creditorii nu vor mai putea cere plata dobânzilor sau penalităților de întârziere.

c. Datoriile născute după data deschiderii procedurii vor trebui achitate imediat, ca și înainte, insolvența afectând strict datoriile născute anterior deschiderii procedurii. Neplata datoriilor curente are drept consecință deschiderea falimentului.

d. În caz de reorganizare, datoriile pot fi convertite în acțiuni ale companiei.

e. Datoriile vor fi grupate după natura lor și în condiții de echitate vor putea fi reduse și/sau reeșalonate.

1. Controlul asupra bunurilor: În general, controlul asupra bunurilor rămâne la debitor, însă acesta nu le mai poate vinde fără aprobarea administratorului judiciar/creditorilor. În caz de faliment, debitorul pierde controlul asupra bunurilor, acestea fiind scoase la vânzare în vederea achitării datoriilor.

2. Protecția împotriva executării lor de către creditori: Insolvența sistează orice procedură de executare.

3. Impactul asupra bunurilor personale: Bunurile personale ale persoanelor care se fac vinovate de instaurarea stării de insolvență (administratori, acționari, asociați, persoane cu funcții de control sau conducere în companie) pot fi executate silit în vederea achitării datoriilor rămase neachitate în urma insolvenței.

1. Lichidarea: În lichidare (faliment), un lichidator este numit pentru a vinde toate activele disponibile și a utiliza banii pentru a plăti cât mai multe datorii posibile. Nu mai ai controlul afacerii.

1. Reactivarea datoriilor tăiate prin plan.

2. Impactul asupra creditului tău: Un eșec al procedurii de insolvență și trecerea la faliment poate avea un impact semnificativ asupra creditului tău viitor. Aceasta poate rămâne pe raportul tău de credit pentru mai mulți ani și poate face mai dificil obținerea de credit în viitor.

Durata procedurii de insolvență în România poate varia foarte mult, în funcție de complexitatea situației, de numărul creditorilor, de valoarea datoriilor și de alte multe variabile.

Estimativ:

1. Etapa de observație: Aceasta este prima etapă a procedurii de insolvență, în care se evaluează situația financiară a debitorului și se stabilește dacă acesta poate fi reorganizat sau trebuie lichidat. Aceasta etapă durează, în mod normal, aproximativ 3 luni - 1 an.

2. Etapa de reorganizare: Dacă se decide că debitorul poate fi reorganizat, se intră în etapa de reorganizare. În această etapă, se întocmește un plan de reorganizare care trebuie aprobat de creditori și de instanță. Această etapă poate dura de la 1 zi la 5 ani.

3. Etapa de lichidare: Dacă reorganizarea nu este posibilă sau dacă planul de reorganizare eșuează, debitorul intră în lichidare (faliment). În această etapă, toate activele sunt vândute și banii sunt folosiți pentru a plăti datoriile. Durata acestei etape poate varia foarte mult, în funcție de atractivitatea activelor în piață (nu există regula scăderii automate a prețului activelor nevândute).

După ce o companie trece printr-un proces de insolvență, există posibilitatea de recuperare și de a reveni pe piață, conform Legii 85/2014. Iată câteva pași pe care îi poți urma:

1. Respectă planul de reorganizare: singura șansă de ieșire din insolvență este respectarea planului de reorganizare votat de creditori.

2. Revizuiește-ți modelul de afaceri: Dacă ești un om de afaceri, analizează ce a mers prost și ce poți schimba. Îmbunătățirea managementului, reducerea costurilor, diversificarea produselor sau serviciilor - toate acestea pot ajuta la redresarea afacerii.

3. Reconstruiește-ți reputația: Insolvența poate afecta reputația ta sau a companiei tale. Lucrează pentru a-ți reconstrui reputația, arătându-le partenerilor de afaceri, creditorilor și clienților că ai învățat din greșeli și că ești gata să începi din nou.

4. Asigură un flux stabil de venituri: este esențial să asiguri un flux stabil de venituri care să acopere cheltuielile și să genereze profit.

5. Obține consiliere și educație financiară: Acesta este un pas foarte important. Poate fi foarte util să lucrezi cu un consultant financiar sau cu un practician în insolvență pentru a înțelege mai bine cum poți evita insolvența în viitor.

Scroll to Top